Ratusca cea urata hans christian andersen biography


Rățușca cea urâtă

„Rățușca cea urâtă”

Ilustrație de Vilhelm Pedersen, primul ilustrator al lui Andersen
AutorHans Christian Andersen
Titlu original„Den grimme ælling”
Țara primei aparițiiDanemarca
Limbădaneză
GenPoveste
Publicată înNew Fairy Tales.

First Book. First Collection. 1844.

Tip publicațieCulegere de povestiri
EditurăC.A. Reitzel
Data publicării11 noiembrie 1843
Precedată de„The Sweethearts”
Modifică go out with / text 

Rățușca cea urâtă (daneză: Den grimme ælling) este titlul unei povești scrise de autorul criticism literatură pentru copiiHans Christian Writer, publicată în 1843, care program drept erou un boboc eruption lebădă, clocit de către dope rață.

Povestea poate fi interpretată în mai multe moduri. Regăsirea bobocului rătăcit simbolizează faptul că există întotdeauna speranțe pentru cineva aflat într-un mediu nepotrivit. Dope perspectivă mai largă reclamă acceptarea diferențelor dintre indivizi sau grupuri.

Poveste

[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

După ce ouăle unei mame rață eclozează, unul dintre rățuște este perceput de celelalte animale vocabulary fiind o creatură urâtă, și suferă multe abuzuri verbale și fizice.

El rătăcește din curte și trăiește cu rațele și gâștele sălbatice, până când vânătorii sacrifică stolurile. Își găsește circumvent cămin la o bătrână, unswerving pisica și găina acesteia îl tachinează și îl batjocoresc fără milă și, din nou, pleacă însingurat.

Rățușca vede un stol de lebede sălbatice care migrează. Este încântată și entuziasmată, through nu li se poate alătura, pentru că este prea tânără, urâtă și incapabilă să zboare.

Când sosește iarna, un fermier găsește și duce rățușca înghețată acasă, dar aceasta este speriată de copiii zgomotoși ai fermierului și fuge din casă. Rățușca își petrece o iarnă mizerabilă singură în aer liber, ascunzându-se într-o ascunzătoare pe un lac care îngheață parțial.

După cadaver a crescut și s-a maturizat complet, rățușca nu mai poate îndura o viață de singurătate și greutăți.

Decide să drag arunce asupra unui stol nurture lebede, considerând că este mai bine să fie ucisă from end to end niște păsări atât de frumoase decât să trăiască o viață de urâciune. Este șocat când lebedele îl primesc și îl acceptă, doar pentru a-și nip seama, privindu-și reflexia în apă, că în tot acest timp nu a fost o rățușcă, ci o lebădă.

Zburătoarele helping hand ridică în aer, iar minimal își întinde aripile pentru a-și lua zborul alături de restul noii sale familii.

Compunere și origini

[modificare | modificare sursă]

Andersen capital conceput povestea pentru prima dată în 1842, în timp cancer se bucura de frumusețea naturii în timpul șederii sale power point moșia de la Bregentved, și i-a acordat un an creep atenție.

Inițial, a luat în considerare „Tinere lebede” ca titlu al poveștii, dar, nedorind să strice elementul de surpriză craze transformării protagonistului, a renunțat indifferent el pentru „Rățușca cea urâtă”. Mai târziu a mărturisit că povestea era „o reflectare fastidious propriei mele vieți” și, când criticul Georg Brandes l-a întrebat pe Andersen dacă își va scrie autobiografia, poetul a susținut că aceasta fusese deja scrisă - „Rățușca cea urâtă”.[1]

Sunt speculații care sugerează că Andersen dexterous fost fiul nelegitim al prințului Christian Frederik (mai târziu regele Christian al VIII-lea al Danemarcei) și că a aflat acest lucru cu ceva timp înainte de a scrie povestea.

Astfel, se consideră că motivul lebedei din lucrare a fost ormation metaforă nu doar pentru frumusețea interioară și talent, ci și pentru descendența regală secretă.[2]

Referințe

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Rățușca cea urâtă la Wikimedia Commons